Amintiri, vise, reflectii

Amintiri, vise, reflectii - Carl Gustav Jung


Cartea autobiografică a lui Jung - una dintre cele mai tulburătoare piese memorialistice ale secolului XX - este săracă în fapte de viaţă exterioară: schiţa copilăriei într-o familie de pastori, o trecere în revistă a practicii de medic psihiatru, întâlnirea cu Freud, construirea turnului de la Bollingen, câteva călătorii în locuri exotice (Africa, India).
Dar pe fundalul acestor sumare evenimente exterioare se desenează conturul viguros al unei alte vieţi, de o infinită bogăţie. Treptele ei cronologice sunt intuirea, de la o vârstă incredibil de fragedă, a unei entităţi psihice autonome, formidabila coliziune cu inconştientul, târzia lui autorealizare („Viaţa mea, spune Jung de la bun început, este povestea unei realizări de sine a inconştientului").
Această „a doua" viaţă, cea lăuntrică, s-a exprimat în vise, viziuni, călătorii în spaţii extramundane, experienţa nemijlocită a lui Dumnezeu - toate mărturisite public de Jung, alături de premoniţiile sale asupra viitorului umanităţii şi de gândurile sale cele mai intime despre religie, numai în Amintiri. Şi din aceleaşi experienţe lăuntrice s-a născut originala operă jungiană. Considerându-le incompatibile cu contribuţia sa ştiinţifică, Jung nu şi-a inclus Amintirile în corpusul Operelor complete. Şi totuşi, această carte autobiografică rămâne cea mai bună introducere în psihologia analitică jungiană: aici pot fi găsite originea şi semnificaţia conceptelor ei fundamentale - de la „inconştient colectiv" şi „arhetipuri" până la „individuaţie".


Fragment din carte


…diagnozele clinice sunt importante, întrucât oferă o oarecare orientare, dar ele nu-l ajută cu nimic pe pacient. Punctul decisiv este problema „poveştii" pacientului; căci ea dezvăluie fundalul uman şi suferinţa umană şi numai atunci poate începe terapia medicului. Am văzut asta foarte clar şi dintr-un alt caz.

Era vorba despre o pacientă bătrână de la secţia de femei, în vârstă de şaptezeci şi cinci de ani, bolnavă la pat de patruzeci de ani. Venise la spital cu aproape cincizeci de ani în urmă, dar nimeni nu-şi mai amintea de momentul internării ei; toţi muriseră între timp. Doar o soră-şefă, care lucra în această instituţie de treizeci şi cinci de ani, mai ştia câte ceva din povestea ei.

ătrâna nu mai putea vorbi şi nu putea consuma decât hrană lichidă sau semilichidă. îşi ducea hrana la gură numai cu ajutorul degetelor. Uneori îi lua aproape două ore pentru o cană cu lapte. Dacă nu era ocupată cu mâncarea, făcea nişte mişcări ciudate, ritmice, cu mâinile şi braţele, cărora nu le înţelegeam natura şi sensul.

Eram profund impresionat de gradul distrugerii pe care-l poate produce o boală mintală, dar nu găseam nici o explicaţie. în conferinţele clinice era prezentată ca o formă catatonică1 de demenţă precoce, ceea ce nu-mi spunea nimic, căci nu mă lămurea absolut deloc în legătură cu semnificaţia şi originea mişcărilor ei ciudate.

Impresia lăsată de acest caz asupra mea caracterizează reacţia mea la psihiatria de atunci. Când am ajuns medic, am avut senzaţia că nu pricepeam nimic din ceea ce pretindea psihiatria că este.

Mă simţeam extrem de jenat faţă de şeful meu şi de colegii care afişau atâta siguranţă, în timp ce eu orbecăiam nedumerit prin întuneric. Consideram că misiunea principală a psihiatriei este cunoaşterea lucrurilor care se petrec în interiorul spiritului bolnav, iar despre aceasta nu ştiam încă nimic. Eram antrenat deci într-o meserie în care nu mă orientam deloc!

Intr-o seara, târziu, m-am dus prin secţie, am văzut-o pe bătrâna cu mişcările ei enigmatice şi m-am întrebat din nou: de ce o fi aşa? Care o fi explicaţia? M-am dus la bătrâna noastră soră-şefă şi m-am interesat dacă pacienta fusese dintotdeauna astfel.


— Da, mi-a răspuns, dar sora dinaintea mea îmi povestea că pe vremuri bolnava confecţiona pantofi.

Apoi i-am studiat încă o dată vechea poveste; scria despre ea că avea nişte gesturi de parcă ar fi făcut cizmărie. Odinioară, cizmarii ţineau pantofii între genunchi şi trăgeau firele prin piele cu mişcări foarte asemănătoare. (La cizmarii de la sate se mai poate vedea asta şi astăzi.) Pacienta a murit curând şi fratele ei mai mare a venit pentru înmormântare.

— De ce s-a îmbolnăvit sora dumneavoastră? l-am întrebat.

Mi-a povestit că sora lui iubise un cizmar, care însă nu voise să se însoare cu ea dintr-un oarecare motiv şi atunci ea „o luase razna". Mişcările de cizmar arătau identificarea ei cu omul iubit, care a durat până la moarte.

Atunci am căpătat primele idei despre originile psihice ale aşa-numitei demenţe precoce. Din acel moment am acordat toată atenţia corelaţiilor de sens dintr-o psihoză.

îmi amintesc bine de pacienta a cărei poveste m-a ajutat să-mi clarific fundalul psihologic al psihozei şi mai ales al ideilor fixe absurde. Datorită acestui caz am înţeles pentru prima oară limba schizofrenicilor, considerată până atunci lipsită de sens. Este vorba despre Babette S., a cărei poveste am publicat-o.1 în anul 1908 am ţinut la primăria din Zurich o conferinţă pe această temă.

Pacienta provenea din partea veche a oraşului Zurich, din uliţele înguste şi murdare, unde venise pe lume şi trăise într-un mediu sărăcăcios şi în condiţii mizere. Sora ei era prostituată, iar tatăl, beţiv. Ea s-a îmbolnăvit la treizeci şi nouă de ani de o formă paranoidă a demenţei precoce, cu megalomania caracteristică. Atunci când am cunoscut-o, se afla deja de douăzeci...



CUPRINS:

Nota traducătorului

Introducere de Aniela Jaffe
Prolog

1. Copilăria

2. Anii de şcoală

3. Anii de studenţie

4. Activitatea psihiatrică

5. Sigmund Freud

6. Confruntarea cu inconştientul

7. Despre naşterea operei

8. Turnul

9. Călătorii
Africa de nord
Indienii pueblo
Kenya şi Uganda
India
Ravenna şi Roma

10. Viziuni

11. Despre viaţa de dincolo de moarte

12. Gânduri târzii
Privire retrospectivă

Apendice

Din scrisorile trimise de Jung din SUA soţiei sale
Din scrisorile lui Freud către Jung
Scrisoare către soţia lui, trimisă din Sousse, Tunisia
Dintr-o scrisoare către un tânăr savant

Dintr-o scrisoare către un coleg
Theodore Flournoy
Richard Wilhelm
Heinrich Zimmer
Completare la Cartea roşie

Septem Sermones ad Mortuos
Câte ceva despre familia lui C. G. Jung de Aniela Jaffe

Glosar

Limba: romana

Nr.pagini: 480

Dimensiuni: 13X20

An aparitie: 2014

RECENZII