Despre cancer si alti demoni Loredana Caia

Preț: 30^,00 lei

Disponibilitate: stoc indisponibil

alertă stoc

Autor: Loredana Caia

Editura: Scoala Ardeleana

Anul publicării: 2017

Pagini: 224

Format: 13x20

Categoria: Carti Religie si Spiritualitate

DESCRIERE

Despre cancer si alti demoni

Loredana Caia

In viaţă te salvează două sentimente: umorul şi dragostea. Eşti fericit dacă ai măcar una dintre ele... Invincibil, dacă le ai pe ambele.

(Anonim)

In dimineaţa în care m-am internat în spital pentru operaţie, am mers destul de senină. Era o dimineaţă frumoasă de mai, caldă şi însorită.

Imi făcusem bagajul cu toate cele necesare cu o zi înainte.

Fetele le-am lăsat acasă cu mama-soacră. A venit tocmai de la celălalt capăt al ţării să stea cu ele cât timp eu voi fi internată. Aşa că din acest punct de vedere am plecat foarte liniştită; fetele simt foarte fericite când sunt cu bunica.

Am aşteptat puţin pe coridorul spitalului pentru a-mi face internarea şi nişte analize necesare.

Dimineaţa, coridoarele spitalelor au o atmosferă aparte, o stare care se pierde apoi, nu se mai reîntâlneşte la celelalte ore.

M-am întâlnit apoi cu doctorul chirurg. Aştepta multă lume la el, dar am fost invitată relativ repede în cabinet. Am discutat foarte puţin, mi-a făcut un control rapid, apoi am mers pe secţie. Aici am fost întâmpinată de o asistentă superbă, toată numai zâmbet.

Pentru o clipă am crezut că nu am nimerit bine. Aveam impresia că e o recepţioneră la un hotel de lux, aşa se comporta, deşi am înţeles că pe sectorul ei, In munca ei e un fel de cerber. Ea triază totul acolo, ea hotărăşte în ce salon merge fiecare pacient în parte şi cine se ocupă de el. Dar e un cerber blond minunat.

Salonul în care trebuia să stau încă nu se eliberase şi fusesem repartizată provizoriu în altul alăturat. Nu îmi amintesc nimic din el, doar albul pereţilor şi razele soarelui.

Mai venise o doamnă. Şi în jurul ei roiau medici şi rude.

Eu eram doar cu soţul, plus două prietene care lucrau în spital şi pe care nu le lăsa inima în pace să-şi vadă liniştite de munca lor şi tot orbitau pe lângă mine. Cum pleca una, cum apărea cealaltă, nu avea niciuna astâmpăr şi veneau să se asigure că primesc cea mai bună îngrijire. Primeam.

Imi amintesc că râdeam mult şi făceam glume din orice, atât noi, cât şi cealaltă familie. Făceam haz de necaz şi sfidam toate cuvintele cu „m" care ne dădeau târcoale: mastectomie, moarte, din astea. Iar cuvintele astea nu le sfidam doar din teribilism. In sensul că, ele nu există doar în dicţionar. Acolo, în spital, ele ţi se reamintesc dureros si realist...

............

... doar câ noi am ales să trecem peste toate astea cu umor, şi nu altfel. Viata se ia ea însăşi prea în serios, nu mai trebuia să fie luată şi de noi, cel puţin nu în acel moment.

Nu, nu o luasem razna de tot, aşa suntem noi. In special soţul meu are un umor negru, negru tăciune, cum rar întâlneşti. Prin urmare, nici dimineaţa respectivă nu a făcut excepţie de la regulă, iar bancurile pe seama morţii mele curgeau întruna.

Acum, dacă mă gândesc la rece (nu chiar rece din ală), realizez că glumele despre număratul prosoapelor şi despre ce flori vreau la coroană şi cum să fie împodobită biserica, despre cine să-mi scrie necrologul, nu sunt chiar lucruri pentru cei slabi de inimă. Dimpotrivă.

Dar noi nu făceam parte din categoria celor cu probleme cardiace...

CUPRINS:

Cuvânt înainte de Dumitru Constantin-Dulcan

în loc de introducere

De ce eu?

2014 - un an în zodia cancerului

Cum am aflat că am cancer

Jurnalul unei femei simple

Un dar floral

Ce ai face dacă aş muri?

Simt aşa zile

Din dragoste pentru fetele mele

In căutarea drumului bun

Cum alegi un chirurg

Invincibilă

Din nou acasă

Retorică

Ce formă îmbracă imaginaţia mea

Nevoia de ghidare

Puterea unei femei

Unde-s mulţi, puterea creşte

Oameni şi vulturi

Cugetare

Toamna noastră cea de toate zilele

............