Izvoade. Lucian Blaga

..''Izvoade. Lucian Blaga''


„Din datoria de a trăi şi a muri pentru adevărul nostru nu văd cum am putea deduce dreptul de a constrânge şi pe semenii noştri de a trăi şi de a muri pentru adevărul nostru.

Şi din datoria de a ferici pe semenii noştri nu se vede cum am putea deduce dreptul de a-i ferici, impotriva voinţei lor, cu adevărul nostru." (Lucian BLAGA)
……………………..

Fragment din carte:

...pregatita pentru tipar in ultimile luni ale lui 1957, dactilograma volumului Isvoade cuprinde o selectie de paisprezece discursuri, comferinte, eseuri si comunicari, scrise de Lucian Blaga in perioada 1935-1957 si publicate in Monitorul Oficial ori in presa vremii.

Prima editie a Isvoadelor a aparut in anul 1972 la editura Minerva. Volumul ingrijit de Dorli Blaga si Petre Nicolau era prefatat de George Gaina.

Numai opt titluri din proiectul initial obtinuseara viza "bun de cules". Cuprinsul a fost completat cu studii mai vechi si mai noi, cu evocari sau scurte articole solicitate conjunctural de unele reviste postbelice.
………………

Exceptand cele doua discursuri care deschid volumul, scrierile sunt tiparite in ordinea cronologica in care au fost facute publice. Notele de subsol le consemeaza destinul si intregesc informatile oferite de autor.


Lucian Blaga
(Lancrăm-Sebeş, 9 mai 1895-Cluj, 6 mai 1961). Face şcoala primară germană la Sebeş (1902-1906) şi liceul „Andrei Şaguna" la Braşov (1906-1914).

Debutează în ziarele aradene Tribuna cu poezia „Pe tarm" (1910) si Romanul cu studiul Reflectii asupra intuitiei lui Bergson (1914). Urmează cursurile Facultăţii de teologie din Sibiu şi Oradea (1914-1916).

Studiază filozofia şi biologia la Universitatea din Viena (1916-1920), obţinând titlul de doctor. Revine în ţară în ajunul Marii Uniri. Publică la Sibiu placheta de versuri Poemele luminii şi culegerea de aforisme Pietre pentru templul meu (1919).

Prima sa dramă, Zalmoxe, apare în ziarul Voinţa (1920). Academia Română îi decernează Premiul „Adamachi" pentru debut (1921). Universitatea din Cluj premiază piesa Zalmoxe (1922).

I se tipăresc primele traduceri de poezie în revista cernăuţeana Die Brücke (1922). Redactor la ziarele Voinţa şi Patria, membru în comitetul de direcţie al revistei Cultura, colaborator permanent la publicaţiile Gândirea, Adevărul literar şi artistic şi Cuvântul (1922-1926).

Ataşat şi consilier de presă la Varşovia, Praga şi Berna (1926-1936), subsecretar de stat la Ministerul de Externe (1936-1938) şi ministru plenipotenţiar al României în Portugalia (1938-1939). Academia Română îi conferă Marele Premiu „C. Hamangiu" pentru opera dramatică şi poetică (1935).

Este ales membru activ al Academiei Române (1936). După Dictatul de la Viena se află în refugiu la Sibiu, însoţind Universitatea din Cluj (1940-1946). Conferenţiază la Facultatea de litere şi filosofie (1946-1948). Cercetător la Institutul de istorie şi filosofie (1949-1951). Bibliotecar-şef (1951-1954) şi director-adjunct (1954-1959) la filiala clujeană a Bibliotecii Academiei. Este înmormantat în satul natal.

Opera nebeletristică (volume de articole, eseuri şi studii), în ordinea apariţiei:

Cultură şi cunoştinţă (1922)
Filosofia stilului (1924)
Fenomenul originar
Fetele unui veac (1925)

Daimonion (1926)
Eonul dogmatic (1931)
Cunoasterea luciferică (1933)
Censura transcendentă (1934)

Orizont şi stil (1934)
Spaţiul mioritic (1936)
Elogiul satului românesc (1936)
Geneza metaforei şi sensul culturii (1937)

Artă şi valoare (1939);
Diferenţialele divine (1940)
Despre gândirea magica (1941)
Religie şi spirit (1941)

Ştiinţă şi creatie (1942)
Despre conştiinţa filosofică (1947)
Aspecte antropologice (1948)
Gândirea românească în Transilvania în secolul al XVIII-lea (1966)

Zări şi etape (1968)
Experimentul şi spiritul matematic (1969)
Isvoade (1972)
Fiinţa istorică (1977)

Limba:romana
Nr.pagini:312
Dimensiuni:11x18
An aparitie:2012

RECENZII