Orizonturi rosii

Orizonturi rosii

 Cartea s-a reeditat si o gasiti AICI


În 1978, în plină glorie, cumulând câteva funcţii esenţiale – consilier personal al lui Nicolae Ceauşescu, general-locotenent, director adjunct al Departamentului de Informaţii Externe şi secretar de stat în Ministerul de Interne –, Ion Mihai Pacepa a făcut un gest paradoxal, părăsind România.

Apoi, publicând Orizonturi roşii, Pacepa a demascat natura criminală a partidului comunist şi a Securităţii, aducând prejudicii ireparabile regimului de la Bucureşti.

Cartea sa a dat în vileag un sistem al crimei organizate la nivel de stat care funcţiona în virtutea unei autentice tradiţii leniniste. Dar aici nu este vorba de ideologia omniprezentă în materialele de propagandă, ci de faptul că Ceauşescu, ca şi Lenin odinioară, îşi finanţa proiectul politic personal din acţiuni profund ilegale: trafic de persoane şi de armament, spionaj industrial, extorcare de bani, acţiuni de influenţă, mită şi corupţie.

Dacă în Rusia presovietică gangsterul însărcinat să facă bani pentru partid era Stalin, în România lui Ceauşescu, cei ieşiţi pur şi simplu la furat bani şi secrete de prin toată lumea erau miile de ofiţeri acoperiţi ai DIE.

O asemenea depoziţie a deranjat afacerile colosale ale unei veritabile mafii. De aceea, aşa cum subliniază Raportul final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, „Securitatea şi moştenitorii săi nu i-au iertat vreodată lui I.M. Pacepa ceea ce ei consideră o trădare“.


...despre autor:


ION MIHAI PACEPA (n. 28 oct. 1928), ale cărui cursuri (spionajul tehnico-ştiinţific) şi articole („Propaganda Redux“, The Wall Street Journal, 2007) au devenit obiect de studiu în şcolile forţelor armate ale SUA, şi-a început cariera militară în România.

În 1951, după ce a absolvit Facultatea de Chimie Industrială, a fost încadrat ca locotenent în Securitate; după patru ani a ajuns şef de serviciu la Direcţia a IV-a de contraspionaj, iar din ianuarie 1956, şef al rezidenţei de spionaj din RFG.

A fost prim-adjunct al directorului DIE între anii 1966 şi 1972. A fost numit consilierul lui Ceauşescu pentru securitate şi dezvoltare tehnologică, funcţie pe care a deţinut-o din 1972 până în iulie 1978.

În acelaşi timp, a fost secretar de stat la Ministerul de Interne – Consiliul Securităţii Statului. În august 1974, a fost avansat la gradul de general-locotenent. În iulie 1978, aflându-se în Germania Federală, Ion Mihai Pacepa a solicitat azil politic preşedintelui SUA Jimmy Carter, iar la 28 iulie un avion militar american l-a adus la Washington.

La acea dată, era şef al casei prezidenţiale a României. A fost şi continuă să fie cel mai înalt oficial din blocul sovietic care a cerut azil politic într-o ţară NATO.

În următorii zece ani, generalul Pacepa a colaborat cu guvernul SUA în diferite operaţiuni împotriva serviciilor de spionaj ale blocului sovietic.

Autorităţile americane au apreciat – într-o scrisoare publică – activitatea sa din această perioadă ca fiind „o unică şi importantă contribuţie adusă Statelor Unite“. În noiembrie 1987, generalul Pacepa a publicat în SUA Orizonturi roşii, prima carte occidentală care a descris viaţa la curtea unui dictator comunist.

În 1993, el a publicat Moştenirea Kremlinului (Bucureşti, Editura Venus), iar în 1999 trilogia Cartea Neagră a Securităţii (Bucureşti, Editura Ziua-Omega). În 2007 a apărut în SUA, tot sub semnătura sa, Programmed to Kill: Lee Harvey Oswald, the Soviet KGB and the Kennedy Assassination (Chicago, Editura Ivan R. Dee).

Generalul Pacepa publică frecvent în ziare şi săptămânale occidentale, precum The Wall Street Journal, The Washington Times, The Los Angeles Times, National Review, The American Spectator, L'Express.

Generalul Pacepa a dat primul interviu, după 31 de ani, unui jurnalist român, Lucia Hossu Longin, iar în iunie 2009 au publicat împreună, la Editura Humanitas, o carte de confesiuni: Faţă în faţă cu generalul Ion Mihai Pacepa.


Autor: Ion Mihai Pacepa

Limba: romana
Nr.pagini: 496
Dimensiuni: 13x20
An aparitie: 2012

RECENZII