Lumea lui Theodor se prabuseste in momentul in care o pierde pe Paula intr-un accident rutier. De aici incolo totul isi pierde orice rost. Lasa cariera in advertising, se muta cu traiul si incepe o noua viata. Insa fara Paula aceasta e o suferinta continua. 

Afectiunea este o nevoie umana primara. In aceasta ecuatie complicata si duala, de cerere-oferta, necunoscutele sunt cele care mentin echilibrul. Nu poti forta iubirea, dar o poti castiga, mizand pe indicii cheie ai unei relatii - timp, rabdare, implicare, iertare... Oricat de multe batai de cap nu ne-ar da, iubirea are in sine esenta, pe cand singuratatea este goala, unul din ultimii ingeri izgoniti din Paradis care-si cauta cu disperare drumul inapoi. Intimitatea, starea de confort regasita alaturi de un om drag, necesitatea de a iubi si de a fi iubit constant de cineva cantareste mai greu decat libertatea. Poate pentru ca ce-i mai ramane unui om liber, daca e privat de manifestarile cele mai pure si mai naturale ale spiritului sau? Ce-i mai ramane unui om liber, dar conditionat sa se inchida in sine? E pacat... Un om liber care nu poate iubi e un prizonier stiut doar de el insusi. Dorinta de a pastra un sentiment se transpune in dorinta de a pastra omul. Dar adesea ne inselam crezand ca odata cu omul dispare si sentimentul. Afectiunea adevarata, traita prin dragoste, este o binecuvantare atemporala si transcendenta, asa cum este si sufletul omului.

Poti schimba un om, iubindu-l. Iar alegand sa iubesti, vei deveni nemuritor."