Monarhiile secolului XXI

…oricare ar fi neajunsurile hazardului, în trunchiul acestei forme de guvernare se află acumulată experienţa si simbolismul a mii de ani şi, mai mult, un reper social necesar astăzi. Într-o societate globală aflată în transformare permanentă, reperele stabile sunt puţine.

Familiile regale şi suveranii sunt astfel de repere. Ei servesc ca apexuri ale societăţii, faţă de care fiecare se poate raporta în mod corespunzător.

Pentru cineva care apreciază ordinea şi existenţa unui scop în tot ceea ce facem, monarhul este o necesitate socială.


Sper ca, prin această carte, cititorii să afle câte ceva despre această formă de guvernare, aşa cum există ea astăzi, departe de poveştile cu prinţese şi de tabloidele scăpărătoare.

Sper ca, aflând câte ceva despre monarhiile lumii, fiecare cititor să poată răspunde la întrebarea de mai sus în cunoştinţă de cauză.

Fragment din carte:

In munti e un tarm de vis

Ascuns între Spania și Franţa, pe culmile și în văile Munţilor Pirinei se află Principatul Andorrei, un mic stat al Europei (locul șase pornind de la cel mai mic în sus), care aparţine Regatului Boreal din punct de vedere climatologic și fitogeografic.

Fără acces la mare, fără aeroport, fără gară, Andorra este dominată de munţi, având o altitudine minimă de 840 de metri peste nivelul mării și o proporţie a terenurilor arabile de numai 2,13% din suprafaţa totală. În acest paradis al naturii a rămas un stat uitat de lume, care, în prezent, profită din plin de statutul său neobișnuit în istoria modernă.

Din punct de vedere social și economic, Andorra este unul dintre cele mai bine plasate state europene. Aici nu există TVA, nu există sărăcie, nu există armată (mai exact, există o forţă militară alcătuită din 11 oameni purtători de drapel, care sunt susţinuţi din donaţii) și nici conflicte, acest fapt datorându-se neutralităţii statului.

Asta nu înseamnă că, în ambele războaie mondiale, Andorra nu a fost o enclavă-cheie atât pentru refugiaţii ambelor tabere, cât și pentru negocieri, spionaj, comerţ la negru cu produse raţionalizate și așa mai departe; dar toate au fost făcute cu jovialitate și cu
pricepere, trăsături specifice andorrezilor.

Principala sursă de venit a Andorrei o constituie turismul, care aduce anual peste trei miliarde de dolari. De aici și lipsa oricăror impozite pe consum, fapt care atrage nu numai peste nouă milioane de turiști, anual, dar și mulţi vecini care vin până aici cu mașina pentru a-și cumpăra produse de consum în regim duty-free.

Înainte de a exista turiști, principala ocupaţie a localnicilor era oieritul și creșterea tutunului, care se potrivesc condiţiilor climatice și geografice mai grele, însă, în prezent, ei s-au reprofilat pe producţia de suveniruri.

Hrana și electricitatea sunt importate în proporţie foarte mare. Veniturile din turism îi permit Andorrei să nu își exploateze nici resursele piscicole ale singurului râu al ţării, nici pădurile, care sunt protejate, vânzarea lemnului fiind interzisă, și nici minele de fier vestite din Spania, care, deși abundente, ar pune multe probleme dacă s-ar încerca redeschiderea lor.

Ca o curiozitate, în Andorra există și câteva izvoare sulfuroase, cu temperaturi între 22 și 66 C, cunoscute încă din vremurile romane, care sunt folosite de mica industrie textilă.

Limba: Romana
Nr.pagini: 324
Dimensiuni: 22x22
An aparitie: 2013

RECENZII