Micul Print | Cărțile de aur ale copilăriei

Am tradus în adolescenţă Micul Prinţ, fără alt motiv decât plăcerea proprie, scriind totul de mână, într-un caiet de şcoală care la un moment dat a dispărut. Nu cred că mai e vreo şansă să-l găsesc pe undeva, prin vreun cotlon necercetat al casei copilăriei mele... Acum n-am tradus cartea numai pentru mine. Sunt multe locuri în care traducerea acestei cărţi cere curaj de aviator. M-am străduit să-l am.

Se spune că o carte renaşte la fiecare nouă traducere. Micul Prinţ merită să se nască măcar odată cu fiecare nouă generaţie.
Ioana Pârvulescu

RECENZII