Deschid absolut la intamplare volumul, rasfoiesc paginile si-mi arunc privirile pe unul dintre poeme. Absolut la intamplare. Un joc la ruleta, foarte riscant. Daca imi va placea, daca il voi socoti demn sa fie citit si de dumneavoastra (...), indemandu-va sa aratati o noblete care sa se compare cu a autoarei. (Stelian Turlea)