Cantece de primavara. Versuri

In poezia Cantece de primavara, St. O. Iosif nu canta, pur si simplu anotimpul reinvierii naturii, ci se simte incurajat de acesta in reinvigorarea sa sufleteasca. Primavara devine, asadar, in acest discurs poetic, un imbold capabil a alunga suferintele sufletului, un factor exterior menit a revitaliza interioritatea poetului. Pe langa simpla enumerare, cu efect descriptiv, procedeu artistic intalnit mai ales la Vasile Alecsandri, intalnim, in aceasta versuri, o fericita metafora (“Vii sa-mi bati iar in fereastra,/Tanar soare auriu), dar si o sugestiva comparatie (Ca zapada care piere/Dupa veacul iernii greu,/Piei si tu de-acum, durere,/Iarna sufletului meu!). Sper ca acest scurt comentariu sa va fie de folos.
 

Vii sa-mi bati iar in fereastra,
Tanar soare auriu,
Si zapada de pe coasta
Fuge ca argintul viu.
Salta gurese suvoaie.
Spumegate si zglobii.
Canta cinteze-n zavoaie
Si-n vazduhuri ciocarlii!
Ca zapada care piere
Dupa veacul iernii greu,
Piei si tu de-acum, durere,
Iarna sufletului meu!
Albe la fereastra, doua
Crengi de mar mi-au inflorit:
Vino, primavara noua,
Vreau sa uit c-am suferit...

Limba: romana

Nr.pagini: 224

Dimensiuni: 13x20

An aparitie: 2009

RECENZII