Ce ne spunem cand nu ne vorbim

Un diagnostic fatal o determina sa o ia la fuga si sa se ascunda. Fara nicio explicatie. Îsi abandoneaza iubitul, parintii, prietenii... tot. Pleaca din tara ca sa-si traiasca sfârsitul într-o singuratate deplina, scriind mail-uri pe care nu le trimite niciodata. Dupa doi ani, îsi reface analizele. Verdictul medical are efect de dinamita. Anuleaza toate asteptarile.

E sanatoasa tun, fara urma de neoplasm, prin urmare, în viata. Dupa doi ani în care a dansat tango cu moartea, revine în povestea din care evadase, dar nu se mai identifica profund cu nimic. Acvariul cu lumea ei de demult, cu pesti-emotii, cu scoici-amintiri, cu gânduri-nisipuri, cu plante-vise, mediul ei vital de mai înainte, se dovedeste a fi acum ceva banal, deloc esential, foarte simplu de înlocuit.

Singurul lucru cu care ramâne dupa aceasta jupuire e sinele. Daca primul diagnostic a fost gresit sau daca si-a inventat povestea doar ca sa fuga de realitatea în care era... nu mai conteaza atâta timp cât, însotind-o pas cu pas pe drumul ei, ne-am facut tandari ca sa ne recompunem, am mintit ca sa descoperim adevarul, am urât ca sa aflam iubirea adevarata, ne-am pierdut definitiv ca sa îl regasim pe Dumnezeu pentru totdeauna.

Limba:romana

Nr.pagini;256

Dimensiuni:20x13

An aparitie:2011

RECENZII