Impulsul către aceste cercetări psihotanatologice mi-a fost dat de un eveniment nefericit din viaţa mea: moartea neaşteptată a fratelui meu, în toamna anului 1999. La înmormântarea de la cimitirul Ghencea Militar, un fotograf a făcut câteva poze digitale, în care se puteau observa câteva globuri de lumină care însoţeau cortegiul funerar. Aceste sfere de lumină s-au regrupat în timp ce cortegiul avansa către mormânt, astfel că din patru sfere au devenit una, iar lumina ei era mult mai strălucitoare, probabil printr-un proces de coeziune cuantică. Intr-o discuţie ulterioară cu fizicianul Florin Gheorghiţă din laşi,acesta mi-a relatat că, după o cercetare proprie de aproape trei decenii asupra acestui fenomen, el crede că aceste sfere sunt sufletele persoanelor care au decedat. Mi-am pus întrebarea dacă acest lucru ar putea fi adevărat. De atunci am elaborat o cercetare calitativă psihologică asupra fenomenului morţii, pe care o voi supune atenţiei dumneavoastră in această carte.

 

    În moartea clinică, ştim că dispar semnele clinice ale acelor pacienţi, că nu mai au niciun fel de reflexe corporale care depind de funcţionarea cortexului cerebral. Nu mai există nici reflexe ale trunchiului cerebral - deci nu mai există reflexul de sufocare -, nici reflexul corneean, astfel că pupilele rămân dilatate la maximum. Aşadar, toţi acei pacienţi din studiile ce vor fi prezentate, aflaţi în stop cardiac, aveau linie plată şi un creier nonfuncţional şi, exact în acel moment, ei aveau experienţe de conştientă alternativă. Nu există nicio explicaţie fiziologică, psihologică, sau farmaceutică pentru acest fenomen. Deci trebuie să punem sub semnul întrebării conceptul, care este numai o presupunere, niciodată dovedită, conform căruia conştienta este produsul funcţionării creierului. Nu poate fi adevărat. Aceasta este premisa de la care am pornit cercetarea pe care v-o ofer în această carte. (Ionel Mohîrtă)