Gândurile voastre nu vă aparţin - le-aţi adunat de peste tot. Uneori, într-o încăpere întunecată, o rază de lumină trece prin acoperiş, şi în lumina aceea se văd plutind milioane de particule de praf. Când mă uit în voi văd acelaşi fenomen: milioane de particule de praf. Voi le numiţi gânduri. Acestea intră şi ies din voi. Dintr-un cap trec în altul şi aşa mai departe. Nu au o viaţă a lor.
    Un gând e un lucru; îşi are propria existenţă. Atunci când un om moare, toate gândurile lui nebuneşti sunt imediat eliberate şi încep să-şi găsească adăpost altundeva. Intră imediat în cei care sunt prin preajmă. Sunt precum germenii, au propria viaţă. Chiar şi atunci când sunteţi vii continuaţi să vă răspândiţi gândurile pretutindeni în jur. Când vorbiţi, aruncaţi, bineînţeles, gândurile voastre în ceilalţi. Iar când sunteţi tăcuţi, aruncaţi şi atunci gânduri în jur. Ele nu sunt ale voastre; acesta e primul lucru de reţinut.