„Psihologia transpersonală reprezintă noul timp al ştiinţei psihologice, deoarece vrea să părăsească «somnul lui Newton», despre care vorbea W. Blake, pentru a repoziţiona importanţa dimensiunii spirituale în viaţă şi cunoaştere. Este o dimensiune îndelung validată nu numai de o milenară tradiţie de pretutindeni, ci şi de revoluţionarele izbânzi din ştiinţă.

    Rezultă că între ştiinţă şi spiritualitate nu există o prăpastie galactică, dimpotrivă: marea şansă pe care o oferă paradigma holistică, inclusiv în psihologie, este tocmai posibila conlucrare dintre ele, aşa cum se întâmplă în orientarea transpersonală.
  

  Mărturisesc că această lucrare m-a lecuit de cecitate epistemică şi că mi-a fost sărbătoare. Important este că toate răspunsurile pe care le-am găsit nu mi-au suspendat întrebările, dimpotrivă, mi-au regenerat toate mirările lumii."