Scrisoare unui copil nicicand nascut

Preț: 35^,00 lei

Disponibilitate: în stoc

cumpără

Autor: Oriana Fallaci

Editura: Scoala Ardeleana

Anul publicării: 2017

Pagini: 172

Format: 13x20 cm

Categoria: Beletristica pentru adulti

DESCRIERE

Scrisoare unui copil nicicand nascut

Oriana Fallaci

... am dormit rău şi aveam dureri jos, în adâncul pântecelui. Tu erai? Mă zvârcoleam neliniştită în pat şi somnul deveni o obsesie de coşmaruri absurde. Intr-unui era tatăl tău care plângea.

Niciodată nu l-am văzut plângând, nu-l credeam în stare de asta. Lacrimile lui cădeau cu bufnituri de plumb în bazinul din grădină şi bazinul era plin de panglici nesfârşite şi gelatinoase.

Într-însele erau un fel de ouşoare negre ce se prelungeau într-un fel de coadă: mormolocii. Nu-l băgăm în seamă pe tatăl tău, nu făceam decât să omor mormoloci, ca să nu se facă broaşte şi să mă tină trează noaptea cu orăcăitul lor.

Procedeul era simplu: era de-ajuns să-i scot cu un băţ şi să-i pun pe iarbă, unde soarele îi sufoca şi usca într-o clipită. Scăpăm panglicile, iar ele, lunecând una de alta, cădeau în apă şi se răsuceau în volute repezi, afundându-se în nămol: nu reuşeam să le pun pe iarbă.

Apoi tatăl tău s-a oprit din plâns şi s-a apucat să mă ajute: reuşea fără nicio dificultate. Cu o creangă de copac, scotea din apă panglicile acelea, care lui nu-i alunecau, şi le îngrămădea pe iarbă. Calm şi ordonat. Iar eu sufeream de-asta.

De parcă aş fi văzut zeci şi sute de copii care se uscau şi se sufocau sub razele soarelui. Răscolită, i-am smuls creanga din mână şi-am strigat: „Lasă-i în pace! Tu te-ai născut, nu?” într-un alt coşmar, era un cangur.

Un cangur femelă, din al cărei uter ieşise ceva plăpând şi viu: un fel de vierme gingaş. Privi uimit împrejur, de parc-ar fi încercat să-şi dea seama unde se află, şi începu să se caţere pe corpul păros.

Inainta încet, cu greutate, când poticnindu-se, când alunecând, când dând greş şi iar alunecând şi, în final, atinse marsupiul şi, cu un ultim efort, tot tremurând, se aruncă înăuntru, cu capul înainte.

Imi dădeam seama că nu eşti tu acela, că era embrionul cangurului care se naşte aşa, ieşind repede din închisoarea oului, şi-şi desăvârşeşte formarea în aer liber.

Cu toate astea, îi vorbeam de parcă erai tu Ii mulţumeam pentru că a venit să-mi arate că nu-i un lucru, ci o fiinţă...