Trenul Orfanilor

Trenul Orfanilor (Christina Kline Baker)

…Trenul orfanilor este o poveste zguduitoare despre schimbare si curaj, despre noi inceputuri si prietenii dintre cele mai neasteptate.

Kline descrie memorabil legatura dintre Molly, tanara cu probleme emotionale din pricina criticilor neintrerupte a caror tinta a fost, si Vivian, care isi vede propria copilarie nefericita reflectata in rebela Molly. O poveste profund impresionanta, adusa la suprafata din negurile trecutului. - Kirkus Reviews

Fragmente din carte:

…după moartea lui, mama ei, care n-avea decât douăzeci şi trei de ani, a intrat într-o faza autodistructivâ din care nu şi-a mai revenit.

Când Molly a împlinit nouă ani, locuia deja cu o nouă familie, iar mama ei era In închisoare. Amuletele sunt tot ce i-a rămas din viaţa ei de odinioară.

Jack e un tip de treabă. Dar se aştepta la asta. în cele din urmă, şi el, ca toţi ceilalţi — asistenţi sociali, profesori, asistenţi maternali —, se va sătura, se va simţi trădat, îşi va da seama că Molly nu merită atâtea bătăi de cap.

Oricât de mult ar vrea să ţină la el, şi oricât de pricepută ar fi în a-l convinge, nu şi-a îngăduit niciodată s-o facă. Nu e vorba că se preface, nu tocmai, dar o parte din ea păstrează întotdeauna distanţa.

A învăţat că îşi poate controla emoţiile imaginându-şi propria cavitate toracică sub forma unei cutii uriaşe cu lanţ şi lacăt.

Deschide cutia, îndeasă în ea orice sentimente stinghere, greu de stăpânit, orice undă de regret sau speranţă rătăcită, şi o închide bine la loc.

Ralph a încercat şi el să vadă ce e mai bun în ea. E predispus la asta; vede binele chiar şi când acesta nu există. Şi, deşi o parte din Molly îi e recunoscătoare pentru încrederea pe care i-a acordat-o, e puţin circumspectă.

Aproape că o prefera pe Dina, care nu se oboseşte să-şi ascundă suspiciunile. E mai uşor să presupui că oamenii te vor surprinde neplăcut decât să fii dezamăgit când îţi dau plasă.

— Jane Eyre? întreabă Jack.

— Ce contează?

— Ţi-aş fi luat-o eu.

— Mda, mă rog.

Chiar şi după ce-a intrat în belea şi probabil că va fi alungată de-aici, ştie că nu l-ar fi rugat în veci pe Jack să-i cumpere cartea.

Dacă există ceva ce urăşte mai mult ca orice când vine vorba de condiţia de orfan e ideea că depinzi de oameni aproape necunoscuţi, că eşti vulnerabil în faţa capriciilor.

S-a învăţat să nu aştepte nimic de la nimeni. Oamenii uită adesea de ziua ei de naştere; de sărbători toţi îşi amintesc de ea doar în treacăt. Trebuie să se descurce cu ce i se oferă şi ce i se oferă coincide rareori cu ce-a cerut.

— Tare căpoasă mai eşti, băga-mi-aş! exclamă Jack, ca şi cum i-ar ghici gândurile. Uite în ce belele te bagi.

Se aude o bătaie energică în uşă. Molly pune telefonul la piept şi vede cum apasă cineva pe clanţă. Asta-i încă o chestie — n-are broască la uşă, n-are niciun pic de intimitate.

Dina bagă capul pe uşă, strângând din buzele date...

Limba: romana
Nr. pagini: 367
Dimensiuni: 13X20
An aparitie: 2015

RECENZII