Visele şi mijloacele de a le controla. Observaţii practice este un volum scris cu speranţa că diversele modalităţi de a dirija iluziile viselor îi vor permite cititorului să ajungă el însuşi la rezultate imediate şi întru totul concludente. Principalul merit al autorului rămâne faptul că propune, practic, o sintagmă doar aparent oximoronică, precum cea de „vis lucid", pentru a denumi acele vise în care visătorul devine conştient, visând, că visează.
    Chiar şi cu visul prezentat în Apendice, efect al unui experiment desfăşurat după ce a luat haşiş, oferit într-o relatare îngăimată, lungită, poticnită, 

din cauza drogului, Hervey se dovedeşte un maestru al visului şi al transcrierii sale, putând sta oricând alături de un Thomas de Quincey, de pildă, cu ale cărui mostre oniric-opiomane textul şi seamănă. Visul acesta artificial, denaturat, depunând o vie mărturie despre naturalul în exces (la fel ca pentru Baudelaire), dovedeşte că o supraexcitare cerebrală nu modifică nicidecum legile de asociere ale ideilor.