100 de fotografii care au schimbat lumea

Preț: 142^,00 lei

Disponibilitate: în stoc

cumpără

Autor: Margherita Giacosa

Editura: Didactica Publishing House

Anul publicării: 2017

Pagini: 224

Format: 24x29 cm

Categoria: Carti Arta

DESCRIERE

100 de fotografii care au schimbat lumea

Margherita Giacosa

Deschiderea mormântului lui Tutankhamon

25 noiembrie 1922 - Valea Regilor, Egipt

Orice arheolog speră să facă o descoperire senzaţională, cum a reuşit egiptologul britanic Howard Carter (1874-1939) să facă una dintre cele mai cunoscute descoperiri din istorie: mormântul faraonului Tutankhamon.

In 1907, Gaston Mapero, director general al Serviciului Antichităţilor Egiptene, i l-a prezentat pe Carter Lordului Carnarvon, un iubitor al antichităţii, şi l-a numit pe Carter ghid al campaniei arheologice a lui Carnarvon în Valea Regilor.

Proiectul lui Carter, care începuse în 1917, avea drept scop dezgroparea ultimelor două morminte ale faraonilor din Dinastia a Optsprezecea, Akhenaton şi fiul său, Tutankhamon, prin excavarea sistematică a întregii zone.

In 4 noiembrie 1922, după ani de încercări eşuate şi indicii neproductive şi după ce Lordul Carnarvon dăduse deja un ultimatum pentru operaţiunea lor, echipa lui Carter a descoperit nişte scări care duceau la o uşă sigilată: era mormântul lui Tutankhamon, „faraonul-copil”, care fusese păstrat aproape intact timp de peste trei mii de ani.

Fotografia a fost realizată în 25 noiembrie 1922, pentru a marca prima inspecţie interioară. Ea îl prezintă pe Carter îngenunchind, vrând să atingă cel mai măreţ obiect al celei mai dificile încercări ale sale.

Lângă el se află inginerul Arthur Callender, care a avut un rol esenţial în deschiderea preţioaselor sarcofage în care se aflau mumiile. Lângă Callender stă un muncitor din partea locului.

Legenda blestemului lui Tutankhamon s-a răspândit repede după această descoperire: deschiderea mormântului său avea să atragă pedeapsa divină a faraonului.

Iar decesele presupus misterioase ale câtorva dintre cei implicaţi în descoperire nu au făcut decât să întărească superstiţia.

In realitate, însă, blestemul a fost o strategie de publicitate menită să atragă atenţia ziarelor internaţionale. Numai Lordul Carnarvon a murit în timpul excavaţiilor, din cauza efectelor adverse ale unei înţepături de ţânţar...