Copiii arborelui de jacaranda

Romanul de debut al scriitoarei Sahar Delijani urmareste destinele a trei generatii de iranieni prin prisma arestarilor si incarcerarilor din Teheran, in anii care au urmat Revolutiei din 1979 si victoriei fundamentalismului islamic.

Temporalitati si perspective multiple ale parintilor si copiilor se intrepatrund, dand nastere unui model complex de cauze si consecinte, secrete si marturisiri, povesti de dragoste si sacrificiu.

Din acest model se disting citeva motive centrale, mereu aceleasi: zidurile inchisorii Evin, simbol al regimului opresiv, strazile si traficul haotic al Teheranului – spatiu public al fricii si vulnerabilizarii, dar si al expresiei politice, sau spatiul intim si sigur al caselor si curtilor interioare, in care memoria se pastreaza la umbra nelipsitelor flori ale arborelui de jacaranda.


Copiii arborelui de jacaranda este un portret evocator a trei generatii de barbati si femei, inspirati de dragoste si poezie, animati de idealism si aspiratii de dreptate si libertate.

Romanul prinde tocmai detaliile mai putin cunoscute ale unei tari in care istoria a lasat urme in toate formele pulsind de viata ori lipsite de stralucirea ei.


„Vreau ca cititorii mei sa vada ca istoria arata la fel in toata lumea. Vrem cu totii aceleasi lucruri. Fiecare tara si-a avut razboaiele ei, luptele ei pentru democratie, pentru libertate. Fie ca aceste lupte au loc in Siria, Argentina, Birmania, Iran sau oriunde altundeva, ele sint la fel si poarta acelasi mesaj: oamenii vor sa traiasca liberi... sintem cu totii la fel.” (Sahar Delijani)


Fragment din carte:


...una dintre cele doua femei a murit, dar Dante nu poate sa planga. Ii e ciuda pe soarele superb de pe cerul alb-albastru. Nu intelege de ce tragediile trebuie sa se intample mareu in zilele frumoase si insorite.

De dincolo de usa albastra razbate zgomot de tocuri grabite pe dalele de piatra. Dante ciuleste urechea. N-au cum sa fie pasii lui Khaleh Leila. Ea nu poarta tocuri si nici nu merge asa repede. Apropierea sunetului strain il enerveaza.

O femeie deschide usa. Are fata in forma de inima, gene lungi si indraznete, care ii marginesc ochii caprui, iar parul cret si negru ii curge pe umeri. Isi da parul din ochi cu o mana mica si zambeste.

Ceva legat de zambetul luminos, croiala rochiei, parul curgand nestavilit ii da un aer strain.
Atunci isi aminteste. "Forugh!"

Se prezinta balbaindu-se, grabindu-se sa ridice tavile de pe jos. Forugh nu pare sa fi inteles cum il cheama. Pare distratat, dar are o privire tulburator de senzuala, asa incarcata de suferinta. Ii ia una din tavi, fara sa se prezinte insa.

Dante o urmeaza, aplecandu-se ca sa incapa pe usa. Casa e scufundata in tacere. Se intreaba unde o fi Khaleh Leila. Priveste in sus, iar ochii i se fixeaza fara sa vrea pe camera lui Maman Zinat. Vede ferestrele inchise, perdele trase si il incearca o mare durere.

Forugh merge in fata lui. Poarta o rochie neagra care ii ajunge putin mai jos de genunchii de culoarea caramelului. Parul bogat ii salta in timp ce traverseaza curtea cu aer de stapana, sigura pe ea si dezinvolta.

El simte ca urmeaza sa-l deposedeze de ceva, desi nu stie exact de ce. Toc-toc pe pavaj, seamana cu bataile inimii…

---------------------------

CUPRINS:


1983. Inchisoarea Evin, Teheran

1987. Teheran, Republica Islamica Iran

1983-1988. Centrul de detentie Komiteh Moshtarak

2008. Teheran, Republica Islamica Iran

1983-2009. Teheran-Torino

2010. Teheran, Republica Islamica Iran

2011. Torino-Italia

Multumiri

Limba: romana

Nr.pagini: 272

Dimensiuni: 13X20

An aparitie: 2013

RECENZII