Jurnale 1 (1965-1985)

„Există în paginile jurnalelor o subtilă filosofie a prea puținului și o vibrație de ritm lăuntric al dorinței de a izbuti, de a îndreptăți și de a se cuceri pe sine, ca argument de umanitate superioară și de recuzare a vulgarității ucigătoare de idealism. Impresionează extraordinarul sentiment al predestinării și magia personalității mereu austere, detașate, supusă disciplinei celor chemați, conștientă de valoarea sa în vremuri tulburi de izolare și de istorie căzută în anonimat. (…)Jurnalele schimbă paradigma tragediei și a identității refuzate („omul fișă”) cu lupta lăuntrică și cu „pravila de chilie” a unei intimități consolidate prin exercițiul în-cuvântării și al arderii în disperarea de a se construi pe sine. Memoriile din 2008 erau un deșert de îndoieli și de întrebări fără răspuns, de melancolii și de regrete trăite sub semnul sacrificiului. Jurnalele aduc totul în albia de libertate a gândului și de bucurie solemnă a spiritului.” 
Aurel Sasu