Tiranul. Viata lui Ceausescu

Tiranul. Viata lui Ceausescu - Lavinia Betea, Florin Razvan Mihai, Ilarion Tiu

…cartea răspunde unor întrebări care s-au pus deseori în ultimul sfert de veac, precum acestea: a copiat sau nu liderul român modelul cultural maoist?; l-au mințit sau nu subordonații direcți în privința recoltelor record și a crizei populației?; de ce și-a asociat nevasta la putere?; de ce-a făcut datoria externă și cum a plătit-o?; de ce și cum s-au unit sovieticii și americanii împotriva lui?; aveau ori nu Ceaușeștii bani albi pentru zile negre?; de ce a rămas Nicolae Ceaușescu în memoria colectivă a românilor drept cel mai apreciat și cel mai detestat politician român?...

Fragmente:

Marea criză a marii industrii

Greşelile cele mai mari ale lui Ceauşescu au fost economice, a afirmat fostul premier Maurer despre conducătorul pe care mizase în 1965.

Conform liniei generale a economiei socialiste de dezvoltare a industriei grele, România devenise dintru-început dependentă de materiile prime sovietice, în primul rând de minereul de fier. In efortul desprinderii de Moscova, strategia cumpărării tehnologiilor străine din Occident şi a materiilor prime din foste colonii debutase în vremea lui Gheorghiu-Dej.

N-a fost deloc uşor: până la afaceri, România a trebuit să-şi regleze diferendele datorate naţionalizării cu statele occidentale plătindu-le acestora despăgubiri. „Capriciile" lui Hruşciov au fost primele care-au determinat căutarea de noi pieţe de cumpărare a fierului.

Algeria, Brazilia şi India au intrat de pe atunci în atenţia liderilor români. însă ruperea relaţiilor economice cu Uniunea Sovietică, aşa cum ameninţase voalat Hruşciov, ridica probleme insurmontabile.

Căci,,natura" mărfurilor schimbate între România şi ţara sovietelor este cu totul deosebită, după avertismentul lui Alexandru Bârlădeanu din iunie 1963. „Dacă ar înceta acest schimb, declarase acesta, mai mult de jumătate din mărfurile pe care le vindem în Uniunea Sovietică nu le vom putea vinde în altă parte, iar mărfurile pe care le luăm noi de la ei simt mărfuri de mare valoare".

In felul său, Ceauşescu a preluat strategia succesorului cu bicisnicia viţelului care se opinteşte din coamele necrescute să scoată stejarul bătrân din rădăcină. Astfel că, în loc să reducă dependenţa de materii prime sovietice, s-a legat încă mai strâns şi cu mai multe sfori.

Pe temeiul tradiţiei româneşti în extracţia petrolieră, validată şi de CAER, construisem o capacitate de 33 de milioane de tone de rafinare, după declaraţia lui Ştefan Andrei. Dar producţia autohtonă nu atingea sfertul ei.

Ceauşescu ţintea la importarea ţiţeiului pentru prelucrare şi vânzarea pe-o terţă piaţă, în special în Moldova sovietică şi Ucraina. Un plan pe mintea grăjdarului ce-şi anunţase prietenii că se însoară cu împărăteasa. Se poate asta? - s-au mirat aceia. Sigur că da, dacă vreau eu, însurătoare-i pe jumătate gata.

La Ceauşescu, după criza din Iran, fezabilă era doar o a treia parte. Aceea care depindea de el. Avea de găsit pieţe noi de import, pe lângă cele de desfacere.

Soluţia de la ambele capete a redevenit tocmai Uniunea Sovietică. Aşa a ajuns să-i şantajeze pe sovietici cu ieşirea din Tratatul de la Varşovia dacă nu ne livrează petrol şi gaze...

……………

…în această situaţie s-a investit pentru producerea echipameniului centralei nucleare de la Cernavodă de către IMGB şi a apei grele la Tumu Severin. Alte investiţii copleşitoare se făcuseră în cele patru combinate de utilaj greu de la Iaşi, Cluj, Craiova şi la IMGB, proiectate să producă pentru sovietici.

Planul era ca industria constructoare de maşini, prin produsele sale să asigure cea mai mare parte a costurilor materiilor prime importate din URSS. Socoteala de-acasă nu se potriveşte însă niciodată cu cea din târg. în loc de câştig, la anumite sortimen- te se înregistrau pierderi. Spre exemplu, noi fabricam şi exportam tablă la 150 de dolari/t.

Dar industria construcţiilor de maşini reclama o tablă de import plătită cu 2.000 de dolari/t. Asemenea situaţii îl enervau la culme pe Ceauşescu.

Dezamăgea şi bilanţul investiţiilor în lumea a treia. In anii '70 Ceauşescu transpirase din greu în vizite prin Africa şi America Latină. I s-a părut că descoperise calea de aur a prosperităţii şi independenţei faţă de sovietici înfiinţând societăţi mixte cu guvernanţii tinerelor naţiuni independente.

Ceauşescu şi-a onorat contractele. A transferat tehnologii şi know-how românesc contra materii prime autohtone. Unele nici nu ajun- geau în ţară fiind valorificate de români pe alte pieţe.

Limba: romana
Nr. pagini: 443
Dimensiuni: 13X20
An aparitie: 2015

RECENZII