Pentru generalul Iulian N. Vlad, ca om de informaţii care a descoperit sau intuit din vreme semnele evenimentelor viitoare, marea greutate nu a constat în relevarea adevărului, ci în rostirea lui fără a genera ură şi vrajbă, fără a stârni valurile unor noi furtuni.

Informaţiile dezvăluite nu ar fi scăpat valorificării în scopuri politice, ori în balanţa echilibrului intern şi a alianţelor externe nu trebuie puse acele lucruri care, ascunse fiind, produc un rău mult mai mic, decât dacă ar fi etalate public.

Am considerat necesară această precizare pentru a face înţelese dificultăţile de abordare a generalului Vlad ca interlocutor intr-un demers cu finalitate publicistică.

„Cartea este de o excepțională valoare. Pentru istoricul clipei și pentru istoric în general. Dezvăluirile din carte pot fi împărțite în următoarele categorii:

-despre cum funcționa Securitatea; despre prezența spionajului străin, atât din Vest, cât și din Est, pe teritoriul României, înainte și după decembrie 1989;

-despre realitățile din anii comuniști, cu un accent aparte pus pe relația dintre Securitate și Puterea politică;

-despre pregătirea și desfășurarea Loviturii de stat din decembrie 1989;

-despre atmosfera din SRI sub domniile lui Virgil Măgureanu, Costin Georgescu și Radu Timofte;

-despre relația SRI cu Puterea politică postdecembristă, întruchipată de președinții Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Băsescu”.