Jurnalul unui preot exorcist

..in zilele noastre, exorcismul este considerat, chiar şi în Biserică, o boală ruşinoasă şi, prin urmare, se încearcă ignorarea sau tăinuirea acestuia. Multe dioceze din Franţa preferă să nu aibă un exorcist.

Această stare de fapt are, fără doar şi poate, motivele ei destul de întemeiate. Exorcismul comportă, de fapt, un pericol destul de mare pentru persoana exorcizată, pentru exorcistul însuşi, pentru lume şi pentru Biserică — poporul lui Dumnezeu. Din aceste motive, mulţi preferă să nu vorbească despre exorcism.

Dar atunci, de ce Papa Ioan Paul al II-lea a avut cutezanţa de a vorbi atât de deschis despre exorcism?

Este de dorit să semnalăm, în mod foarte clar, care sunt adevăratele pericole ale exorcismului. Vom explica riscurile sale reale fără a ascunde nimic. In aceeaşi măsură, vom sesiza şi care sunt riscurile, la fel de importante, care derivă din lipsa unui exorcist. Trebuie să fim conştienţi de urmările grave cauzate de lipsa exorciştilor competenţi. Vom explica, încă o dată, motivul pentru care tot cei nevoiaşi sunt cei mai loviţi de aceste urmări.

Acest jurnal este, în aceeaşi măsură, expresia unei recunoştinţe nemărginite pentru binele realizat prin harul exorcismului.

Acest jurnal, poartă amprenta "ştiinţifică" a observarii minuţioase a fenomenelor.
Inainte de a fi preot am fost inginer. Am studiat la Şcoala de Studii Industriale inalte din Lille. Am fost fost foarte pasionat de munca mea de inginer.

Acest jurnal este, în mare măsură, un cânt de mulţumire. La început am primit darul unui caz „pur" care m-a ajutat în clarificarea multor aspecte al acestui mister. Am intervenit timp de 12 ani pentru aceasta persoana. A fost un minunat dar de la Dumnezeu.

Ferice de exorciştii care, încă de la început, sunt pusi în faţa unui caz de posesie în sensul deplin al cuvântului!

In mod contrar obişnuinţelor lumii moderne, prima responsabilitate a exorcistului este aceea de a elibera persoana de frica pe care aceasta o are. Multe dintre persoanele care se prezintă la un exorcist sunt chinuite de diavol doar în imaginaţia lor.

Trebuie să fim în stare să discernem cazurile autentice de posesie, lucru care nu este nicidecum simplu!

Experienţa ajută foarte mult în acest caz. Precizez, de asemenea, că, în pofida „obişnuinţelor" acestor vremuri, nu am păstrat pentru mine nici măcar un cent. Acelaşi lucru îl voi face şi în cazul acestui jurnal. Eventualele câştiguri le voi dona numaidecât unei comunităţi monastice tinere.

In 12 ani de activitate am întâlnit multe persoane, dar în acest jurnal voi expune doar cazurile pe care le consider semnificative.

Una dintre responsabilităţile mele este aceea de a păstra secretul unor cazuri, drept pentru care am modificat anumite detalii pentru a menţine discreţia.

Firul acestui jurnal urmăreşte învăţăturile fundamentale ale Papei Ioan Paul al Il-lea, pe care le-a exprimat în enciclica Redemptor hominis: Biserica trebuie să îndeplinească misiunea încredinţată de Isus Cristos. Lucrarea exorcistului este identică cu cea a lui Cristos...

…………………………………….

…insasi Sfânta Împartasanie a devenit, acum, un câmp de lupta, iar acest lucru îmi provoaca o mare durere. Lupta începe înca de la primele cuvinte ale rugaciunii: Harul Domnului nostru Isus Cristos, dragostea lui Dumnezeu Tatal si împartasirea Sfântului Spirit sa fie cu voi cu toti!

Diavolul este prezent atunci când sunt rostite aceste cuvinte si îmi spune: „Nu, nu si cu tine. Nici un har pentru tine, nici o iubire pentru tine, nici o împartasire pentru tine. Nimic nu este pentru tine. Si totul este fals, fiindca Dumnezeu nu exista... pentru tine nu exista îndurare, pentru tine nu exista iertare, pentru tine nu exista mila, nici pace, nimic... nici un har din partea lui Dumnezeu... Eu sunt singurul care exista dintre cele nevazute si sunt aici cu tine, pentru a te poseda pentru totdeauna”.

Aceste vorbe continua pe durata întregii Sfintei Liturghii. Dar cu cât diavolul ma chinuieste mai mult, cu atât si rugaciunea mea în unire cu rugaciunea euharistica este mai arzatoare, cu atât vreau sa cred mai mult în Biserica, cu atât mai mult doresc sa ma unesc cu Cristos în Liturghie, sa ma unesc cu Tainele sale, prin lucrarea preotilor.

Îmi doresc ca fiecare gest al preotului, fiecare cuvânt al sau, sa lucreze ceea ce exprima si sa devina o realitate vie. Ce conteaza ca nu exista nimic pentru mine?! Oricum nu mai cer nimic pentru mine. Nu mai doresc nimic pentru mine în afara de fidelitate, adica un „nu” raspicat pacatului.

Însa dorintele mele pentru ceilalti sunt nenumarate, deoarece, pentru altii, doresc totul si cer totul! Mai bine spus, le doresc celorlalti sa-L cunoasca pe Dumnezeu, fiindca Dumnezeu este totul. În numele tuturor celorlalti oameni îl invoc pe Dumnezeu: „Vino, Dumnezeul meu, vino. Te iubesc, Dumnezeul meu! Vreau sa te iubesc, Dumnezeul meu. Te iubesc în numele tuturor oamenilor, Dumnezeul meu. Vreau, vreau sa te iubesc!” .

Limba: Romana
Nr.pagini: 412
Dimensiuni:
An aparitie: 2013

RECENZII