Petru cel Mare

Henri Troyat

O forţă a naturii umane, Petru I, pe care Ecaterina cea Mare îl considera precursorul şi maestrul ei, s-a abătut asupra propriei ţări ca o tornadă.

Cu o energie şi o ferocitate incredibile, el a schimbat faţa Rusiei, bulversându-şi compatrioţii. A răsturnat tradiţii, a tăiat bărbi şi… capete, a impus veşminte şi idei în manieră europeană, a învăţat el însuşi tot felul de meşteşuguri, mânuind compasul şi securea. A luptat necontenit împotriva Turciei, Suediei, repurtând victorii răsunătoare.

A sacrificat mii de supuşi ca să construiască Sankt Petersburg, a pus zăgaz dominaţiei Bisericii, înlesnind o modernizare bine-venită a moravurilor şi credinţei.

În Petru cel Mare e un amestec de geniu şi nebunie, de bufonerie şi orgoliu, ceea ce face din el un personaj fascinant, care se înalţă în toată măreţia lui pe fundalul barbar şi misterios al vechii Rusii.

RECENZII