Această relatare a lui Andre Luiz scoate în evidenţă deopotrivă respectul pe care-l datorăm trupului şi nevoia de a face un efort neîncetat în slujba binelui, astfel încât să ne bucurăm de toate beneficiile posibile din călătoria noastră pe Pământ ca parte a vieţii veşnice.
    În această carte, nu venim în contact cu niciun fel de situaţie spectaculoasă. Nu există eroi înzestraţi cu virtuţi greu de atins, nici îngeri inabordabili.
    În fiecare capitol ne găsim pe noi înşine confruntându-ne cu vechi probleme legate de iubire şi ură, afecţiune şi duşmănie create de 

minţile noastre blocate în anumite faze ale călătoriei vieţii, în penumbra visurilor noastre înceţoşate sau în întunericul pasiunilor noastre, care uneori ne trag în hăuri adânci.
Pe aproape fiecare pagină, vedem vieţile de zi cu zi ale sufletelor care aspiră la victoria asupra lor însele şi care se servesc de comorile timpului să dobândească iluminarea.
    Cadrele fundamentale ale naraţiunii au o familiaritate intimă pentru noi:
    Inima întristată care se roagă;
    Mintea paralizată de iluzie şi suferinţă;
    Căminul asaltat de necazuri şi încercări;
    Calea presărată cu lupte;
    Nebunia geloziei;
    Iluzia posesiunilor;
    Ciocnirea între gândiri diferite;
    Conflicte emoţionale.
    Şi mai presus de contextul creat de faptele în sine se află tema centrală a nevoii de a folosi resursele pe care lumea ni le oferă ca să ne restructurăm destinul.